L.D. CLEMENT

În prima parte a lui august, am citit în „Adevarul literar & artistic”, în alcatuirea lui Andrei Matzai, un articol-ancheta continând câteva opinii reunite sub titlul „Literatura multimedia, un preludiu continuu” (si cu acest intro explicativ: „Într-un context în care poezia se hraneste pâna si din spam-ul casutelor postale, iar hipertextul reformeaza serios practicile scrisului si cititului, harta experimentelor multimedia din literatura spatiului românesc numara doar câteva repere”). M-a descumpanit titlul (mai exact chestia cu „preludiul continuu”), dar pâna la urma celor doua pagini (ilustrate) am decis ca este corect: ar fi vorba despre un experiment fara finalitate, de o joaca (presupunând, asadar, multa gratuitate si presupunerea unei initieri, a unei formari), chiar de un joc (ma gândesc la eventuala competitie, la eventuala concurenta între autorii si performerii de „literatura multimedia”) - iar acestea ar fi conotatiile pozitive; însa, daca îmi dati voie, marturisesc ca ar fi vorba si despre un act înselator, caznit din dorinta fara putinta, lipsit de speranta germinarii - iar aceasta ar fi conotatia negativa.