|
Alexandru DOBRESCU Sunt ani la mijloc de când, dimineata de dimineata, citesc, în timp ce-mi beau cafeaua, gazetele. Vreo douazeci. Pai, n-ajunge una singura? Ca doar în toate scrie acelasi lucru! Eroare! În fiecare scrie altceva, complet altceva. Asa ca, daca vreau sa-mi fac o idee despre lumea în care traiesc, e musai sa le citesc una câte una. Altminteri, am toate sansele sa-mi scape vreun amanunt, vreo nuanta si, în cele din urma, sa-mi fac o parere cum nu se poate mai partiala si, deci, mai strâmba asupra realitatilor. Nu ma gândesc la interpretarile, diverse pâna la excludere, de care au parte, în viziune jurnalistica, întâmplarile, evenimentele, fenomenele. Acestea tin de linia politica a gazetei, de instructia si de fantezia gazetarului, de starea vremii, precum si de alti factori imponderabili, nemuriti de Caragiale într-o schita botezata prin accident ca si rândurile de fata. E vorba de informatia stricta, seaca, neutra, care obisnuieste sa difere de la un ziar la altul, încât ai putea jura ca fiecare da seama de fapte si situatii complet diferite.
Aflu, de pilda, dintr-un cotidian, ca o ingenioasa new-york-eza a sustras cu gramul, vreme de 28 de ani, nu mai putin de 200 kg de aur din atelierul de bijuterii unde lucra. Si mai aflu de acolo ca, descoperindu-se lipsa pretiosului material, dumneaei s-a gândit sa returneze, tot pe sest, ceea ce furase; asa ca a umplut ditai geamantanul cu aur si a încercat sa-l introduca în seiful firmei; numai ca, prinsa asupra faptului, a trebuit sa-si recunoasca hotia, pentru care risca sa stea 25 de ani dupa gratii.
Alt cotidian scrie ceva mai concis despre o alta (sau aceeasi) new-york-eza, care, fascinata de stralucirea aceluiasi metal, a subtilizat timp de 25 de ani, tot cu gramul si tot dintr-un atelier de bijuterii, 227 kg. Fapta ce ar putea fi pedepsita cu 28 de ani de puscarie, chiar daca întreaga cantitate fusese recuperata de la domiciliul persoanei.
Un al treilea ne informeaza, evident, tot despre o locuitoare a New-York-ului, Teresa Tambunting dupa acte, care, în cei 28 de ani lucrati la atelierul de bijuterii Queens - unde ajunsese sa câstige deplina încredere a patronului, fiind avansata administrator al seifului - a furat, tot cu gramul, nu mai putin de 500 kg de aur, depozitate în propria locuinta. Constatându-se frauda, sensibil mai mare decât rata anuala a pierderilor dintr-un asemenea atelier (3%), întreprinzatoarea femeie a luat hotarârea sa restituie în transe aurul sustras. Potrivit declaratiei presedintelui companiei, domnul Jacmel Jack Rahmey, întâi ar fi depozitat în seif o geanta cu 80 de kg de metal, iar peste o saptamâna, când a si fost arestata, ar fi încercat sa introduca acolo o punga (de presupus ca având un continut identic).
De mirare în câtesitrei relatarile e ca personajul principal nu a gasit de cuviinta, în douazeci si mai bine de ani, sa valorifice în vreun fel tezaurul în posesia caruia intrase cu atâta rabdare, multumindu-se sa-l puna la pastrare acasa. De mirare e si ca a avut nefericita idee sa-si spele pacatul, restituind, cu riscul de a fi descoperita, ceea ce-si însusise dupa un efort de asemenea durata. Înca mai de mirare e pedeapsa ce îl paste, fiindca, luând în considerare împrejurarile, fapta ar putea fi lesne interpretata ca o simpla demonstratie a irepresibilelor tentatii pe care le nasc obiectele de oarecare valoare aflate la îndemâna.
Distantele astronomice dintre cele trei stiri nu suporta comentarii. Poate doar represalii.
P.S. Un prieten îmi spune o întâmplare ce merita împartasita: cumparându-si un frigider ultimul model, un cetatean îl scoate pe cel vechi în strada, atasându-i urmatorul afis: ÎL VREI? IA-L ACASA! E GRATIS! Trece o saptamâna, dar frigiderul e tot acolo. Atunci, cetateanul schimba afisul: FRIGIDER ÎN STARE DE FUNCTIONARE: 100 RON. A doua zi, frigiderul disparuse.
|
© 50.ro
Fa-ti cont! •
Despre sarcina, nasterea, copii •
Balti de pescuit • ADE 651 • anunturi gratuite • cauciuc • desene animate • sexualitatea adolescentilor