sub bolti de maslini

I.
„daca s-a abuzat prea mult de mitologie?”
 (sunt întrebat uneori)
„daca eu însumi simt c-a dat pe dinafara
conceptul ce se prelinge din cupa prea plina
 într-un cor de voci
care estimeaza doar praful de pe statui?”

oho unde esti ascuns tu copil desucheat al
 vinovatiei?
prin care gaura de piele umeda te strecori
spre tarmul înnebunit de experimente mentale
 unde fantasme si turisti
averea zeilor printre straini o-mpart nerabdatori?

(avere din ce în ce mai putina
avere din ce în ce mai costisitoare
nimicind expeditori si destinatari)

da! sunt întrebat si de cicactrici ce se vând
pe sticla de televizor din camera de hotel
 prin reclame si afise în piete
dar eu ma prefac uhu ca n-aud ca sunt orb
lânga alti înlocuitori fara sa stie ce-i asteapta.

II.

„ramâne de vazut ramâne de vazut”
mi-a raspuns bonom vântul din preajma
sub bolti de maslini la poalele Acropolei
 unde cu John m-am asezat
pe-o banca de piatra sa fumam o tigara

de la teatrul lui Dionysos coborau turisti
 expansivi
de parc-ar fi fost actorii ce-au luptat cu persii
si-n fata publicului nauci si-au dezbracat
 camasa
sa-i spele niste pete de-un mort lasate-n graba

iar acum vindecati de razboi comparau
luptele traite cu cele de pe scena
soldati pe potriva unui adevar neadevarat
 cârtind
contra unor vini ce-aveau nevoie de sfaturi.

III.

dar din grupul galagios cu
coif razboinic
 pe cap
o fata s-a desprins
cuprinzându-mi obrajii
cu palme ocrotitoare sa-mi
vada noaptea din ochi:
 „ca noaptea
(asculta copil vinovat de experimente mentale
- surâdea ea -)
de pe banca asta de piatra îmi supraveghez orasul”

banuiam ca e o scamatoare si voiam s-o întreb
ceva despre averea olympienilor dar vorbele
 reci pe buze
mi s-au încolacit ca puisorii de sarpe
încât pelerina observându-mi mutenia
(cum se asteptase) mi-a soptit la ureche:
„nu asisti nepedepsit când întâlnesti o zeita
 deci hraneste-te
din mostenirea sacra si fii recunoscator”.

pe banca de piatra

cum mahalaua literara a fost totdeauna activa
chiar în vremuri apuse chiar si la Athena
împotriva careia Platon trebuia sa se apere
el s-a hotarât într-o zi sa-i trimita
 o scrisoare
cu mâhniri dense tiranului din Siracuza
ce-l invitase cândva ca sfetnic de seama
vazând ca norocul ocolise prosperitatea

filosoful rabda greu ponegrirea mai ales
când în propriul oras îl amestecase
atât de josnic pâna si pe bunul prieten Dion
iar tiranul tragea foloasele:
încât Platon coborând dealul Acropolei
 s-a asezat obosit
la capatul treptelor pe vechea banca de piatra

(loc privilegiat ca de-o viata conversau
împreuna - sa-nvinga primejdia si nepasarea)

aici desfacu el papirusul sa consemneze
 cuvinte uitate de mult:
le scria-ncet ca limbii sa-i picure veninul
 asteptat
ca o imagine tulbure-i strabatea fata întunecata
dar ca sa vada mai bine din toate partile
ca si cum ar pluti singur deasupra orasului sau
doua cai paralele se ivira-n ochii clorofilei
 dintre maslini:
angajate s-ajunga mai repede-n neteda utopie 

fapt ce-l însenina brusc si devenind iarasi demn
scurta misiva încheind-o doar cu câteva
           rânduri:
„încredinteaza-te Dionysos ca te-ai purtat
           atât de rau cu noi
încât asta te va face sa fii mai drept cu altii”.