|
Adrian-Dinu RACHIERU
(Voci feminine) IV
„Si voi cânta haotic, ireal,
Miragiul unei fericiri prea mari” Lotis Dolënga si „Gondola fanteziei” O „animista pasionala” (cf. M. Cimpoi) s-a vadit a fi Lotis Dolënga, o romantioasa cautând fara istov „miragiul fericirii”. Profesoara de franceza la Liceul de fete din Balti (pâna în iunie 1940 când s-a retras la Bucuresti), Lotis Dolënga (n. 10 septembrie 1905, la Bratuseni, jud. Balti), poeta si prozatoare, a dat o opera bogata (în româna, rusa, franceza), putin cunoscuta, semnând Elisabeta Eliad / Eliade. Informatiile sumare nu îngaduie risipirea enigmelor biografice (castelul Szysko, ascendenta boiereasca).
Cercetând arborele genealogic al celei care „îsi va lega destinul de orasul Balti” (cf. Diana Vrabie), Gh. Bezviconi evidentia radacinile lituaniene, studiile în Franta si, negresit, bogatele lecturi ale poetei, ca exponenta a unei dinastii de intelectuali, sfârsind la Bucuresti, în 1961. Debuta în 1929 cu placheta Le Luth brisé, aparuta la Editura „Carmen Sylva” din Bucuresti. A mai publicat în franceza L'idylle d'un poète, À l' Inconnu, si ele aparute la Bucuresti, în 1929. În româneste a publicat volumele: Simfonia amurgului (1937), Petale de crizanteme (1937), Cartea ultimelor vise (Balti, 1940), Picaturi de tristete (Bucuresti, 1940), Slove de jar (Bucuresti. 1941), Flori albastre (1942). În editia a doua a plachetei Simfonia amurgului (1941), Lotis Dolënga anunta alte câteva lucrari: Lotusul alb (tragedie în versuri, în limba româna) si Les Griffes de l' Aigle, Le livre qu' il ne lira jamais (Jade et Cristal), La Bessarabie pittoresque (roman-reportaj).
În limba rusa a editat, tot în prolificul an 1937, placheta Zavitki hrizantem, care anunta si alte lucrari (Narkozî i Astral, Zolotaia scazka).
Iata, asadar, un palmares impresionant cantitativist judecând, dezvaluind o feminitate calda, cochetând cu vagul simbolist, altoit însa pe o evidenta fibra romantica (fundaluri nocturne, morbidete, extaze, himere, miraje), închipuind tablouri scaldate de „ape ireale” si magice lumini. Ambianta misterioasa, cu ornamentatie basmica penduleaza între grandilocventa si bizarerie. O nostalgica, deci, devoalând „urme” ale simbolismului grefate pe lugubrul romantic, Lotis Dolënga era o prezenta sensibila, gratioasa, degajând noblete, cu ochii „plini de gânduri si de taine” (cum marturisea Irina Stavschi). N. Costenco vedea în aceasta poezie cu „tristeti nelamurite”, intrata „pe poarta zilelor pustii”, struna feminizata a lirei lui Minulescu. Invocând „noaptea vrajilor ce mint”, luna-submarin, „domnita tarilor de mit” ori „sarutul astral”, „vedeniile de ascet” ori „vijeliile cadentate”, slovele „pictate cu sânge” etc., poeta ne face partasi la zbuciumul sau. Arsenalul basmic, reminiscentele romantice (magi si crai, bufnite, stafii, tenebre) coexista cu gesturile simbolice. Astfel de antinomii (cf. Al. Burlacu) o îndreptateau pe Aliona Grati sa considere ca avem de-a face, abia schitata, cu o criza a identitatii eului poetic. Acest „zbucium polarizator” (1, p. 171), stimulat de „mâna unor rele-ursitoare” (v. Nocturna) izvodea, „în minte de chin”, râvnind, sub platosa metaforismului, o tara-himera, un cânt ireal, curgând - ne încredinteaza poeta - haotic.
Ca prozatoare, Lotis Dolënga încerca, ispitita de tehnicile narative moderne, calapodul Jurnalului intim. Veritabil dosar existential, romanul din 1937, În ghearele vulturului. De la Mayerling la Fort-Belvedere. Jurnalul unui arhiduce (cum suna titlul complet), punea în pagina o „miscatoare tragedie” a arhiducelui Rudolf, sperând ca va servi ca lectie pentru „alti nenorociti”. Diana Vrabie descoperea aici „marci ale autenticitatii”. Al. Burlacu, dimpotriva, cercetând textul inundat de o sentimentalitate copioasa va denunta naivitatile, ucigând farmecul autenticitatii. Oricum, acele însemnari în travesti (cu slabiciunile si erorile protagonistului, notând, cu sinceritate, impresii fugare, spontane), urmând a fi clasate de un prieten si lasate drept marturie, vorbesc tot despre temperamentul poetei; atrasa de un exotic tinut intangibil, cultivând efecte sonore, râvnind un tarm albastru („numit ideal”), piramide, castele, caravane etc. În fond, însasi poezia este „o metafora a calatoriei” (1, p. 168), iar poeta - ca un trist Columb - rataceste „pe mari de deznadejde”, îmbarcata pe „gondola fanteziei”. Fie ca denunta infernul pribegiei chemând în sprijin alintul doinelor (v. Doina pribegiei), fie ca, înconjurata de naluci amagitoare, se proiecteaza pe un „afundis de cer”, zestrea acestei poete interbelice (interesând un grup fidel de cercetatori precum: Al. Burlacu, Alina Ciobanu, Iurie Colesnic, Diana Vrabie si, nu în ultimul rând, Aliona Grati) este definitoriu sigilata de o tristete distilata, surdinizata, invocând un „mistic vis postum”. Si confirmând ca, agitata de tendinte reformatoare, viata literara basarabeana cunostea în epoca o „osmoza bizara”, amalgamând tendinte contradictorii. |
© 50.ro
Fa-ti cont! •
Despre sarcina, nasterea, copii •
Balti de pescuit • ADE 651 • anunturi gratuite • cauciuc • desene animate • sexualitatea adolescentilor