|
Mircea COLOŞENCO Unul dintre corespondentii poetului se numeste Hristache Lungu (n. Radesti, jud. Covurlui/ Galati, 20 febr. 1933, fiul agricultorilor Mihai si Ruxandra, al 8-lea copil din cei zece ai familiei), fost coleg la Scoala de Literatura si Critica Literara „Mihai Eminescu” din Bucuresti, în primul an de cursuri (1952-1953), parasita pe motiv de inapetenta a programei/programului.
Studii: absolva scoala primara în satul natal (1945), urmeaza trei ani la Scoala Normala de Învatatori „Principele Ferdinand” din Bârlad (1945-1948), abandonata în favoarea Scolii Medii Tehnice de Cooperatie din Radauti, unde l-a avut coleg de clasa pe Ion Tugui – viitor prozator. Se încadreaza bibliotecar, frecventeaza Cenaclul Literar „Ion Creanga” din localitate, din care facusera parte Ion Horea Creteanu, Eugen Frunza, Teofil Lianu, Dragos Vicol s.a. Un timp, a detinut functia de secretar al cenaclului. Este recrutat ( pe baza de dosar) pentru Scoala de Literatura si Critica Literara „Mihai Eminescu”.
Debuteaza în publicatia „Cultura poporului” (1952), fiind premiat pentru poezia Planuri de viitor.
Practica de elev al Scolii de Literatura „Mihai Eminescu” o face în redactia revistei „Tânarul scriitor” (1952-1953), sub îndrumaea lui Mihai Beniuc si Mihai Gafita. Paraseste Scoala, împreuna cu alt coleg (Aurel Stanciu), devenind redactor la ziarul de partid „Steagul rosu” din Bârlad (1953-1954); îsi satisface stagiul militar obligatoriu în redactia publicatiei „Soimii patriei”, ziarul Aviatiei (1955-1956), angajându-se ca redactor la cotidianul de partid „Milcovul” (1957-1966) din Focsani, unde se stabileste cu domiciliul, dupa care se consacra ocupatiei/functiei de economist la intreprinderea de turism judeteana Vrancea pâna la pensionare (1996). Continua sa fie prezent cu intermitenta în presa locala.
În volumul Nicolae Labis. Album memorial, editat de revista „Secolul XX” (1987), a fost inclusa o fotografie reprezentându-l pe poet alaturi de Hristache Lungu, elevi ai Scolii de Literatura (1952-1953).
Din aceeasi perioada, Hristache Lungu pastreaza trei texte olografe ale lui Nicolae Labis, doua epistole adresate lui, databile iulie 1953, alta catre Dragos Vicol si o epigrama dedicata Doinei Salajan, pe care le reproducem în continuare.
Amintirile lui Hristache Lungu referitoare la anul de ucenicie literara sunt încetosate de trecerea vremii, iar productia sa artistica este minima.
Cel de-al doilea corespondent a fost Dragos Vicol (6.VII. 1920-22.XII.1981), poet, prozator, cu studii juridice, fost redactor la ziarul de partid „Lupta poporului”/”Faclia Sucevei”/”Zori noi” (1948-1953), cu titluri succesive, în raport de cum au fost stabilite consecutiv, la 23 iulie 1950 si, respectiv, la 27 septembrie 1952, prin hotarâre de partid si de stat, localitatea de resedinta a regiunii politico-administrative Bucovina, mai întâi, Câmpulung Moldovenesc si, apoi, Suceava. Dragos Vicol, autor consacrat, cu ascendentul acesta, i-a fost unul dintre primii îndrumatori literari ai adolescentului poet, oferindu-i paginile ziarului „Lupta poporului” (IV, 1058, 12 martie 1951, p.2), pentru reluarea textului poeziei Fii dârz si lupta, Nicolae!, în varianta de autor/initiala, nu cea prelucrata/stilizata/cenzurata din „Iasul nou” (II, 8 decembrie 1950, p. 8-11), text considerat debutul absolut al lui Nicolae Labis. Asa se si explica epistola adresata de poet lui Dragos Vicol, în fapt aceasta fiind o „scrisoare de recomandatie” pentru Hriatache Lungu, prietenul sau, de a-i înlesni încadrarea la o publicatie din zona. Întrucat Hristache Lungu s-a descurcat singur, fara nici un sprijin, nici nu i-a mai înmânat-o destinatarului de drept.
Catrenul dedicat Doinei Salajan (n. 14.II.1936), poeta, colega la Scoala de Literatura cu cei doi – Nicolae Labis si Hristache Lungu - , redactor la Radiodifuziunea Româna, dupa 1956, scoate în relief un anume sentiment tainic al poetului.
I
[cca. iulie 1953] Draga Hristache, Ma ierti ca n’am mai apucat atunci sa-ti las biletul, iar tu te-ai grabit cu plecarea. Daca ramâneai, poate ca era mai bine, plecai si tu în documentare ori se aranja cumva, ca s’a mai revenit pe urma în problema voastra. De pilda, Borza este redactor la “Albina”.
Îti trimit si un bilet catre Dragoa Vicol. Daca mergi pe la Cîmpulung, da-i-l.
Ma intereseaza ce mai scrii, cred ca n’ai încercat sa te “inspiri”. Ce scrii mai bine, trimite-mi si mie. Ma gasesti la “Contemporanul”, sectia literara, unde sunt acum redactor.
Îmi pare rau ca vara asta nu mai cred sa fiu gasit acasa, dupa Festival [2-14 august 1953, n.n., M.C.] am alte câte cele de facut si nu cred sa nimeriti în Valeni chiar când oi fi acolo..
Cu dragoste,
N. Labis II
[cca. iulie 1953] Draga tovarase Dragos
Faptul ca nu v-am scris, desi nu asa de important pentru dv., nu mi-l scuza nici balamucul pe care l-am patit la scoala si din care cu vai nevoie am putut sa ies mai teafar decat am intrat, nici alte cele.
Oricum, acum lucrând în redactie la „Contemporanul”, mi-i mai rau ca înainte.
Calatoria planuita în munti, am sa cat, cum oi putea, sa mi-o împlinesc, precum cred c’ati facut-o de atunci de multi ani.
Scrisoarea asta v’o da Hristache Lungu care este un baiat asa cum îl stiti si cum am vorbit... El, anul acesta nu mai vine la scoala si cred ca bine ar fi, pentru toata lumea, daca ar lucra la ziarul nostru local. Poate prin subredactie, la Cîmpulung, ori altfel – oricum,eu n’am caderea sa va cer asta si sa ma iertati c’am adus vorba.
Am auzit, prin Iasi, ca v-ati simtit suparat mult, când m’ati cautat la scoala. Nu gânditi la anticamera ori la îngâmfare, ca nu-i asa. Eu, totusi, vreau sa-mi cer iertare.
Pe curând si cu dragoste,
Trecutul colaborator si elev
Nicolae Labis
III
[cca oct.1953]
Draga Hristache, Am primit cu multa bucurie scrisoarea ta care m’a gasit în buna dispozitie. Ma bucur ca esti bine capatuit tu si Aurica cel istet [Aurel Stanciu, Focsani, n.n., M.C.]. De altfel, sunt curios sa stiu pentru ce nu s’a prezentat derbedeul la scoala. A fost strigat, la catalog, pâna mai ieri. Noi credeam ca-i bolnav si are sa vina mai târziu. Acum, am auzit ca vrea sa se însoare si îmi explic.
Eu o duc bine pe aici. Ma împac bine cu directia, deoarece Aldan a fost schimbat si în locul lui a venit Petre Iosif.
Imre [Portik, n.n., M.C.] si toti celor carora le-ai trimis salutari îti doresc numai bine.
Doina Salajan înfloreste mereu de parca n’ar veni iarna, ci primavara.
Cu vinul caut s-o duc bine, ca si mai demult, fara ca sa ma dea de gol. Dar tu sugi chiar de la tâta lui si pentru asta îti port toata pizma. Ce-ai mai scris la ziar. Când publici ceva pe acolo, trimite-mi si mie vreun ziar ca sa vad. Vorba ceea... Programul scolii este mai liber. Atmosfera s’a mai destins.
Mi-i dor si mie de tine si as vrea sa te mai vad. Mi-i dor de Aurica cel cu balalaica.
Cred ca o sa ne mai vedem.
Oricum, lui Aurica, daca chiar se însoara, îi trimit sincere felicitari (desi nu stiu ce belea îsi ia pe cap!).
Cu dragoste,
Nicolae Labis
P.S. Jana îti trimite si ea un bilet.
IV [EPIGRAMA]
Doinei Salajan Mâna stravezie, roza,
Câte nu stii sa faci tu!
Stii sa scarpini, sa scrii proza,
Numai sa ma mângâi, nu... Manuscrisele olografe ale acestor texte se afla în colectia personala a d-lui Hristache Lungu din Focsani, care mi le-a pus la dispozitie spre publicare. |
© 50.ro
Fa-ti cont! •
Despre sarcina, nasterea, copii •
Balti de pescuit • ADE 651 • anunturi gratuite • cauciuc • desene animate • sexualitatea adolescentilor