Leonard GAVRILIU

25

Bucuresti, 4 faurar 1987

Rigori de iarna

Peste tot albind mantaua,
Peste tot domneste neaua.
Tu te vezi, de ger, în cleste.
Nu-i ca vara. Nu-i, fireste!

Alb pe alb pe toate-i totul.
Drum îti faci cu bâta, cotul.
Vrei sa treci de-a latul strada?
Lupta greu duci cu zapada.

Gheata, jos, îti rupe gheata,
Rupe si cealalta, biata.
Tu îti versi din plin amarul,
Bucura-se, el, cizmarul.

Si, pe când visezi la bine
Pentru altii, pentru tine,
Aspru ger când creste, creste,
Strâns esti, greu, de ger, în cleste.

Nu-i ca vara. Nu-i, fireste!

 Petre Pascu
 
P.S. Vroi sa te convertesc la documentarism. Vezi de-o pierde si pe asta! Telefon  16 60 74, serile.

26
Bucuresti, 21 febr. 1987 noaptea
 
Alta!...

SFINTE CULORI!...
 Lui Mihai Horea, pictor de unica viziune în pictura din România

Raza cauti. Si în ea culoare.
Raza în sineli de cer muiata.
Ca-i fiica de maritul soare,
Numai raza cauti. Fara pata.

Simti ca raza tot catând, te doare,
Doare cum durea ca alta data.
Când o crezi pitita la picioare,
Fulger fuge raza-ndepartata.

Sfinte culori! Noi, sfânta cântare!
Lungi veghi s-aduna, deloc senine.
Raza? Luceasca în departare.
Vie lumina vine din tine.

Pictor, culoarea vine din tine.
                                                                                              Petre Pascu
 
 P.S. Onorariu: citirea la telefon, s-aud cum suna. Mai ales seara 16 60 74

27
                             Buc., 14 ianuarie 1991 (dupa telefon)
                               
Acum la început de an

Acum la început de noul an,
Tot spun si, crede, nu o spun în van:
De lacul „Ursu”* mi-e un dor grozav,
Aici în pat de-atâtea nopti bolnav.

Bolnav si singur, cum a scris în Rar,
Cu repetari, poetul singular.
Da! Da! de lac, de scari urcând mi-e dor
În patul rastignind un visator.

Un fara leac. Etern un visator.

 Petre Pascu

* Ursu, lac în Sovata, unde m-am balacarit azvara, prinzând dudui, de picior. La multi ani Doamnei, lui Marcel, cu nou ziar!!

28
                                                                                            Buc., 15 februarie 1991

Pro Elvetia

Lui Tudor Arghezi, autor al  poeziei „Rue de Saint-Pierre”

Tarâm helvetic! Azi te am în minte clar,
Cu sirul lung de brazi, sub soare incolor.
O strada-n loc retras, taceri ca de clestar,
„Calvin trecea pe-aici bolnav spre consistor”.

Sub apasari de timp, sta obosit Leman.
Din mal vezi pasari mari, rotind înalt, în zbor.
Un parc autumnal, frunzisuri în morman, 
„Calvin trecea pe-aici bolnav spre consistor”.

Rousseau-n perenic bronz, de veacuri neclintit
Defaima-n monolog, vorbirea de sobor,
L-a presimtit urmas de gânduri, felurit?
„Calvin trecea pe-aici bolnav spre consistor”.

Tarâm helvetic! Azi te vreau în minte clar,
Tot clar, ca azi, te vreau în vecii vecilor,
Cu gânduri multe-roi, un vesnic lampadar.
„Calvin trecea pe-aici bolnav spre consistor”.

 Petre Pascu
 
[P.S.] Zi prapastioasa, cum ar zice Bacovia „Afara ninge prapadind…” În ziua sosirii, rog seara citirea ei la telefon 13 74 42.

29

 Buc., 28 martie 1991

Iubite Gavriliu! Conform revistei T.V. Panoramic (1-7 april) la Radio-România [Cultural], 1 aprilie, orele 8,45-9 dim., poezii de Goga, recitate de el însusi. E zi de nastere a poetului (110).
Tot la emisiunile Cultural, la 3 april, orele 8,45-9 dimineata, Poezie româneasca: Petre Pascu.
De ce taci? Al d-tale
 Petre Pascu
[P.S.] Citeste Paradox 3/ 991 rev. literara. Colaborez.
30

 Bucuresti, Sâmbata 27 brumar 1993

Iubite prietene Leonard Gavriliu!

Dupa plecarea voastra, veniti aici si primiti cu deosebita caldura tot timpul, - dupa fripturica de pui adusa de Marcel, atât de rara hrana mie, am prelungit festinul recitind pe Baudelaire, în traducerile dumitale.  Telefonic te-am felicitat si pentru traducere si pentru creatia dumitale atât de reusita: Marcel. Le crépuscule du soir e în româneste o perfecta redare. Esti prezent în antologie la Addenda. Initial este transpunerea lui Philippide, mester indubitabil. Totusi chiar titlul Amurgul e întrecut de Crepuscul vesperal. În ansamblu, esti în vadita concurenta benefica fata-n fata cu textul Mesterului. Esti prezent doar cu unica poezie, desi ai atâtea! Geo multumeste traducatorilor nominal, minus Leonard Gavriliu. O greseala, cum greseala e si în „România libera” ce ti-am dat. Cere, te rog,  o replica. Ziarul publica frecvent replici.
Cum ati vazut, nu bine cu sanatatea la 84 de ani. Boala se manifesta de multa vreme si psihic si fizic. Prima e vindecata îndata ce pot scrie si, mai ales, când sunt publicat. Ma simt, ca în ceausism, marginalizat. Secundo: ceva cu stomacul, ceva, ma rog, cu intestinele. Boala frecventa la senectute, cum îi placea a zice lui Cioculescu, mare prieten al meu, -  si nu „batrânete”…Urât!...
La „Cuvântul românesc” din Canada, ai vazut, sunt publicat numar de numar. Dar Canada e departe!
Primeste, rogu-te, una din multele inedite, poezia Acelasi Crist? Daca o publici, ma faci sanatos. Si Iarna.
Cu drag,

 Petre Pascu

Acelasi Crist?

Zicala veche suna asa:
De ce te temi nu vei scapa!
De-i fi sarac, de-i fi bogat,
Acelasi ultim drum ni-i dat.

Dar unii poate vor avea
Sub ei din aur o saltea.
Când altii multi, cu mult mai multi,
Vor fi tot jerpeliti, desculti.

Nu pot sa fie toti la fel:
Mai greu atins, usor un tel.
Ramân tot mari cei mari aici,
Dincolo altii, mici tot mici.

Schimbare, oare, cui sa ceri
Cu glas înalt, mai cu taceri?
E trist? E totul, totul trist?
Nu-i tuturor acelasi Crist?
                                                               Petre Pascu

Bucuresti, 9/10 noiembrie 1993 Noaptea

 Noaptea, dupa vizita în casa mea a  prietenilor Leonard si Marcel Gavriliu
                           
 
Iarna dusmana

Dusman de moarte mi-e zapada,
Chiar alba, fina, inocenta,
Salbatica si o dementa.
Aseaman fulgul cu grenada.

El sparge-n zgomot, iata, geamuri.
Cu ger da buzna în odaie
Si straturi-straturi strâns, o claie,
Caciula vrea, bocanci, sumanuri.

Veni de timpuriu zapada.
Nu-i o Vara de noiembrie*.
Dogit clopot de vecernie.
E turla alba, alba strada.

Ma-nfasur tot în grea dolmana
Si dârdâi. Lupta dau cu mine.
Oriunde auzi doar suspine,
Un scârtâit de rupta pana.

Mi-e iarna asta mult dusmana.

Petre Pascu

_________________
* Poezie de Lucian Blaga.