|
Ionel SAVITESCU Dupa 1990, constatam cu satisfactie ca afluxul de carte religioasa este în crestere, fapt explicabil, daca ne gândim ca, dupa câteva decenii de ateism programat, lumea redescopera valorile religiei si ale credintei în Dumnezeu. Totul a culminat cu o noua traducere a Bibliei (2001), efectuata de Bartolomeu Valeriu Anania, precum si o noua versiune a Septuagintei patronata de Colegiul Noua Europa, în fine, o noua editie a Filocaliei în curs de elaborare si traducerile de mare impact ale parintelui diacon Ion Ica jr., apoi editii ale parintilor bisericii etc. Dar, nu e mai putin adevarat ca, în acest interval de timp postdecembrist au aparut multe carti de succes comercial, care rastalmacind adevarurile sacre consacrate de traditie, au cautat sa impuna un alt punct de vedere asupra aparitiei crestinismului si a lui Iisus.
Întâmplarea face ca între aceste carti ce iau în discutie probleme de religie si a aparitiei crestinismului sa descoperim volumul MOSTENIREA MESIANICA datorat unor autori* ce au mai scris si controversatul tom Sângele Sfânt si Sfântul Graal (1982). Cartea în chestiune este împartita în trei parti (Mesia, Cautarea întelesurilor, Cabala), urmate de epilog, note si referinte, indice, bibliografie, în sfârsit, dintr-o Introducere aflam ca undeva în Franta se gaseste o societate secreta PRIORIA din SION, cu existenta milenara, al carui scop marturisit este revenirea pe tronul Frantei a dinastiei merovingiene, proiect de care ar fi fost interesati Leonardo da Vinci, Victor Hugo, André Malraux, maresalul Alphonse Juin si chiar Charles de Gaulle. Din cercetari, autorii cartii de fata au descoperit ca merovingienii sustineau ca sunt urmasii lui David din Vechiul Teastament, iar pretentiile lor pareau a fi recunoscute ca îndreptatite în epoca. Cercetarile ne-au împins catre o ipoteza provocatoare – aceea ca Iisus a fost un rege legitim al Israelului, ca a fost însurat si a avut urmasi, ca acestia au perpetuat linia lui de sânge pâna când, peste aproape trei secole si jumatate, s-au unit cu dinastia merovingiana a Frantei (pp. 9 – 10). Evident, nu vom încerca sa discutam chestiunile legate de venirea lui Iisus, menirea si mesajul sau asupra carora au staruit eruditi de faima, s-au scris nenumarate volume, ci, vom remarca faptul ca Iisus a generat în sânul poporului evreu o noua religie, a crestinismului, care s-a impus prin mesajul umanist. Asadar, daca Mesia înseamna cel ales – Cu alte cuvinte, îl desemneaza pe regele sfânt si uns al Domnului. Fiecare rege al Israelului era privit ca un Mesia. Cuvântul îl desemna pe David si pe succesorii acestuia, de la Solomon înainte (pp. 36 – 37) -, si-l numea pe regele în functie de la care poporul astepta o conditie superioara a vietii. Aceasta ungere a regilor este straveche, fiind cunoscuta înca de pe la 1500 î.Hr. în Egipt, apoi, Samuel îi toarna ulei lui Saul pe cap: vei fi schimbat într-alt om, îndemnul lui Dumnezeu fiind: nu-l atingeti pe Hristosul, pe unsul meu. Aceste chestiuni sunt discutate si de Marc Bloch în Regii taumaturgi (Polirom, 1997). La francezi, primul rege uns a fost Clovis. Conform traditiei, regii francezi si cei englezi aveau, prin atingere cu mâna, si darul vindecarii unor boli, iar Psalmul 81, 6, 7 (v. Biblia din 1968, pp. 604 – 605) spune: Eu am zis: <Puternici sunteti si toti fii ai Celui Preaînalt>. Dar voi ca niste oameni muriti si ca unul din capetenii cadeti. Daca în timpul primului secol crestin s-au elaborat Evangheliile (a se vedea si Michel Quesnel, Istoria Evangheliilor, 1996), apoi, în urmatoarele secole încep sa apara scrierile parintilor bisericii,, crestinismul va fi impus ca religie oficiala în Imperiul Roman abia cu împaratul Constantin (306 - 337), care înaintea bataliei cu Maxentiu (312, Pons Milvius) avusese viziunea sententei In hoc signeo vinces. Crestinismul si-a disputat întâietatea cu misterele lui Mithra (v. Mircea Eliade Istoria credintelor si ideilor religioase, II, 1986), originare din Orient, iar autorii cartii de fata fac urmatoarea observatie: Crestinismul care s-a coagulat si a prins forma în timpul lui Constantin era de fapt un hibrid, incluzând elemente semnificative derivate din mithraism si din cultul soarelui. Crestinismul, asa cum îl stim azi, este din multe puncte de vedere mai apropiat de aceste sisteme de credinte pagâne decât de propriile sale radacini iudaice (pp. 50 – 51). Se cuvine deci constatarea ca pentru a se propaga, noua religie a trebuit sa faca unele concesii lumii pagâne, preluând anumite practici rituale stravechi (v. Georges Ory, Originile crestinismului, 1981). Prin urmare, prima parte a cartii (Mesia) este un bun prilej pentru autorii nostri de a expune controversele legate de persoana lui Iisus (ereziile lui Nestorie, Arie, Priscillian), descoperirile de la Qumram si Nag Hammadi, referiri la biblioteca din Alexandria, lapidarea Hypatiei (415), de catre crestini, aparitia monahismului egiptean la începutul secolului IV (Pahomie), în fine, situatia privilegiata a Irlandei (secolele V – VII), când devine un centru de studiu si reflectie crestina, comparabil cu ce va deveni mai târziu Florenta, în timpul lui Cosimo de Medici, chiar daca a sfârsit prin Rugul desertaciunilor: Izolata de Marea Irlandei, Irlanda ramasese un refugiu, un liman... a devenit adevaratul centru de învatatura al întregii Europe. În timp ce continentul, chiar si Anglia, erau ruinate de dezordini si conflicte, Irlanda rezista ca bastion al stiintei, culturii si civilizatiei. Carturarii fugeau de peste tot si se adunau aici. Nenumarate manuscrise erau aduse aici pentru a fi pastrate si copiate. Cu marile lor biblioteci, mânastirile atrageau învatati din toata lumea. Desi avea loc si o lucrare misionara, învatamântul era pe primul plan. Crestinii migrau spre Irlanda nu ca sa impuna altora credinta, ci ca sa se cufunde si ei în învatatura trecutului si sa descopere, în linistea si pacea Irlandei, propria legatura intima cu Dumnezeu, departe de ierarhia preoteasca (p. 117). Examinând situatia Europei dinaintea Primului Razboi Mondial (Cautarea întelesurilor), autorii constata ca, dupa la belle époque (evident, o perioada prospera, benefica vietii si realizarilor intelectuale), ce a urmat, a dus la dezamagirea generala si pierderea credintei în noile regimuri instaurate în Europa: comunismul si nazismul. Daca în Rusia, ascensiunea comunismului sub conducerea lui Lenin, apoi, a lui Stalin a fost facila, survine întrebarea, cum de a fost posibil ca Germania, o tara cu vechi traditii intelectuale, cultura si reformatoare religioasa, sa cada în mrejele lui Hitler? Dictatorul german a marginalizat crestinismul si a reînviat vechiul pagânism german, societatile esoterice, initiatice, proliferând vertiginos: Se pot aduce argumente ca al Treilea Reich este primul stat occidental dupa Roma antica bazat nu atât pe principii sociale, economice sau politice, ci pe principii religioase, mistice (p. 150), iar primarul orasului Hamburg se exprima astfel: Nu avem nevoie de preoti. Putem sa vorbim direct cu Dumnezeu prin intermediul lui Adolf Hitler (p. 151). Discutând despre societatile secrete se face aluzie si la clubul Bilderberg si initiatorii sai dr. Joseph Retinger si printul olandez Bernhardt, care a constituit subiectul cartii scrisa de Cristina Martin. În sfârsit, partea a III-a (Cabala) este consacrata în întregime societatii secrete Prioria din Sion (condusa între 1918 – 1963, de Jean Cocteau), care avusese în persoana lui Pierre Plantard un ultim mare maestru (1981 - 1984). Aceasta organizatie cu o existenta milenara (înfiintata în secolul al XI-lea, si activa pâna în 1619, când cade în dizgratia regelui francez Ludovic al XIII-lea, pentru a fi reactivata în 1956), care detine tezaurul Templului din Ierusalim, ce urma sa fie înapoiat Israelului la momentul potrivit, este numai un pretext pentru autorii nostri, care fac referiri la ordinele cavaleresti ale Templierilor, Teutonilor, ai Sfântului Ioan, la Cercul de la Kreisau, asociatii ce nazuiau la constituirea Statelor Unite ale Europei, care sa existe ca o putere – tampon între America si Uniunea Sovietica (p. 318), iar în anul 1948, în urma unui Congres al Europei desfasurat la Haga, cu reprezentanti ai 16 natiuni, se spune în comunicatul final: Dorim o Europa unita, în interiorul careia persoanele, ideile si marfurile sa poata circula liber (p. 319). Acest deziderat al Uniunii Europene era sprijinit, bunaoara, de W. Churchill, care vedea în prabusirea monarhiilor europene, dupa 1918, calea instalarii totalitarismului în Europa, în special, a nazismului. Interesul, în jurul societatii Prioria din Sion a suscitat efortul specialistilor, în special, dupa 1891, când preotul Béranger Saunière, din localitatea franceza Rennes – de – Château a descoperit un set de documente de mare valoare. Evident, ne aflam în fata unei lecturi captivante, care, din pacate, nu epuizeaza enigmele legate de Prioria din Sion. ______________ * Michael Baigent, Richard Leigh, Henry Lincoln, Mostenirea Mesianica. Traducere din limba engleza si note Dan Costinas, RAO International Publishing Company, 2006 |
© 50.ro
Fa-ti cont! •
Despre sarcina, nasterea, copii •
Balti de pescuit • ADE 651 • anunturi gratuite • cauciuc • desene animate • sexualitatea adolescentilor