|
Ca o bomba cu explozie întârziata, poezia lui Valeriu Stancu ne introduce pe un drum al suferintei, aflat în compania "calaului" fara sa fie el însusi, dar cautând identitati în lumea reala, identitate polimorfa a omului contemporan caruia nu-i putem ignora identitatea! Sufletul ratacitor îsi urmeaza soarta, neprihanit si totusi atins de prihanirea lui. Poetul ca o iesire din neviata, nu-si afla nici locul printre cei vii, nici printre cei nevii, iesirea lui este ca o înflorire pe o piatra singuratica – o alta forma a învierii pamântului atins de "erezii boppardiene"!
Este o disperare în mai toate poeziile din aceasta carte, dispe-rare ce se raspândeste în pata de ulei, cuprinzând cititorul în jocul tragic al ereziei: "chemarea noptii/ m-a învatat sa numar: o sabie, o lacrima, un umar...". Cartea este joc de lumini. "Am murit în ea...", spune poetul în deschiderea cartii. Ratacirile lui sunt excursul liric vital, exigent, eliminatoriu pentru tot ce nu-i poezie.
Vesnicia din "Casa curcubeului" este una dintre imaginile cele mai pregnante. Poezia rezulta dintr-o "Vale a Plângerii" devenita imn al iubirii pure. Socul se produce prin receptarea a ceea ce poetul numeste "Efemerul în vesnicie" (ratacitor în Valea Plângerii). "Calaul" nu reuseste sa spulbere frumusetea calatoriei. "Era noapte ca în sufletul luminii,/ trenul gonea, marea era aproape,/ eu ma simteam ca Iona în pântecele chitului/ spânzurând pamântul pe ape" - Jurnal de calau (noaptea din sufletul luminii). Acest inedit "Jurnal de calau" desface umbrele, noaptea, claustrarea, ca si eliberarea din cuvântul cel ce-si îndeplineste rolul de liant, ca o rana ce sângera la infinit, pâna la asfintitul soarelui si înapoi catre dimineata: "O umbra orfana de har si de trup/ În care cuvinte/ se sterg/ si se rup?" (umbra zidita în zale).
Sisif, poetul, îsi scrie o noua "biografie" ducând flori "la mormintele victimelor sale". Nici "morgana" nu-si mai are conditia, conditia clasic stiuta. Este în aceeasi masura moarte si înviere; undeva în departare... "se nalucea doar chipul unui mort" (epifania morgana). Registrul poeziei pare sa fie nelimitat. Moartea pândeste viata, si ea o calatorie imprecisa, întotdeauna existând iubirea ca "masura a tuturor lucrurilor". Unele poezii sunt dedicate (dedicatia este cuprinsa în titluri sau în afara lor, perceperea acestor dedicatii devine astfel mai aproape de normalitatea de admiratie, sau sunt înscrise imediat sub titlurile poemelor). "Guten Morgen" de ex., nu numai ca este scrisa în limba franceza, însa reprezinta si unicatul în acest fel, într-un volum scris în limba româna. Dedicatia: "lui Denis Emorine".
Unele zone din compartimentarea propusa de poet se deschid cu un moto memorabil… în "întoarcerea din moarte": "Si-a rastignit vecia în ochiul meu ateu/ Si-i singur fara mine, în ceruri, Dumnezeu". Cuprinsul acestei carti înseamna: "exordiu", "triunghiuri cu pupila albastra", "întoarcerea din moarte", "calaul nefiintei". Numai gândul la pastrarea echilibrului polifoniei si a sunetului particular poeziei lui Valeriu Stancu a creat capitole de carte ce puteau fi la fel de unitare si în afara lor. Forta poeziei este una particulara si ea.
Venind catre noi si trimitându-ne în verosimilul existential, poezia emotioneaza si creeaza zone de suspans alternativ inducând o muzicalitate aparte multor dintre poeziile acestei carti.. Ludicul din aceste poezii trebuie si el mentionat. "Jocul" este ca o orchestratie ce sustine vital textul liric adaugându-i un plus de originalitate
Valeriu Stancu deruteaza prin alternanta de metafora cu dictarea consecventei obsesive, conducând poezia la "altar"! Astfel iubire - poezie sunt asocieri ce capata valente noi reusind printr-o includere de "vers în vers" o poezie cât se poate de originala si la o stare de gratie complementara. În acest fel "triunghiuri cu pupila albastra" este o carte de o frumusete rara incluzând nasterea si moartea în "oul originar" care capata proprietatile vietii "între doua vesnicii".
O poezie ca un dialog aducând teze si antiteze într-o încercare de utilizare "în alt fel" a termenilor si a terminologiei cu surprin-zatoare muzicalitate si cu apreciabila concizie lasând cititorului, am mai spus, iluzia creatorului mereu întelegând lumea ca renascuta din propria cenusa!
Prea frumoase ilustratiile lui Florin Buciuleac si prea dense apropierile cu lirica universala, din "Când cu ai iubirii ochelari vad lumea!". Postfata apartine lui Horia Zilieru. Redactor de carte: Cassian Maria Spiridon. În finalul acestui excurs liric de exceptie, sa citim (selectiv) titluri publicate de Valeriu Stancu, de-a lungul anilor. "Portretul meu dintr-o toamna damnata"… încheie unul dintre poemele tulburatoare, multe.. (crematoriul de suflete). Valeriu Stancu ne surprinde de fiecare data cu cartile sale ce ne ramân multa vreme în minte si în suflet. El ne reda fiintei întregi asa cum am fost construiti pentru eternitate. Ion HURJUI * Valeriu Stancu: triunghiuri cu pupila albastra, Editura Timpul, Iasi, 2009. |
© 50.ro
Fa-ti cont! •
Despre sarcina, nasterea, copii •
Balti de pescuit • ADE 651 • anunturi gratuite • cauciuc • desene animate • sexualitatea adolescentilor