Ilie Tudor Zegrea, preşedintele Societăţii Scriitorilor Români din Cernăuţi şi redactor şef al revistei „Septentrion literar”

„Nu mai ştii în cine să crezi şi unde să cauţi un sprijin”

 
Mihai Vicol: Domnule Ilie Tudor Zegrea, astăzi s-a sărbătorit ziua limbii române la Cernăuţi, dar dumneavoastră nu aţi apărut deloc pe scenă.

Ilie Tudor Zegrea: Din păcate, pe scenă nu a urcat toată lumea care trebuia. Nu am văzut nici un profesor sau învăţător care să vorbească despre problemele limbii române, despre faptul că nu există manuale şcolare, literatură artistică. Un profesor de la şcoala din Mahala, raionul Noua Suliţă, m-a întrebat de unde poate procura literatură pentru elevii din clasele începătoare: cărţi cu poveşti, poezii pentru copii şi altele. 

Polenul istoriei şi

„utilitatea publică”

Oricîte dantelării pune prezentul pe relaţia sa cu trecutul (cu vorbe meşteşugite de Eminescu în Epigonii, de exemplu, care caută între înaintaşi „sînte firi vizionare”; de Ion Creangă căruia, la amintirea vremurilor de odinioară, „îi saltă inima de bucurie”; de memorialişti care îşi îmbracă textele în nostalgia sau - cum spun – „mierea trecutului”; de literaţi, în general, care au inventat chiar şi un termen pentru refugiul căutat în vîrsta de aur: paseism), între azi şi ieri e un permanent raport de adversitate; pare că oamenii de acum se opun celor de ieri, le şterg urmele, cu voia sau fără voia lor (psihanaliştii au bune explicaţii pentru aceasta).