Ediţia manuscriselor lui Eminescu şi cea ne varietur a scrisului său (XLII)

Dimitrie VATAMANIUC

   Caietele lui Eminescu se tiparesc xeroxate sub egida Academiei Române, la mai bine de un secol de la trecerea poetului dincolo de hotarul acestei lumi. Academicianul Eugen Simion aduce la îndeplinire un vechi proiect în favoarea caruia pleda si N. Iorga, care cerea ca niciun cuvânt din mostenirea lasata de Eminescu sa nu fie dat uitarii.
  Personalitatea culturii noastre nationale, care desfasoara cea mai sustinuta activitate cu privire la xeroxarea caietelor lui Eminescu, ramâne Constantin Noica, prin activitatea sa în presa, mai bine de un deceniu. Nu este de pierdut din vedere ca acestei activitati în favoarea xeroxarii caietelor lui Eminescu îi apartine si elaborarea lucrarilor sale filozofice, între care Rostirea filozofica româneasca. Aceasta ilustreaza în cea mai mare masura gândirea sa filozofica.
 

 „Ne suntem, dacă ne putem fi, propria noastră capitală ...”

Alexandru Ovidiu VINTILĂ: „În anii 80, Ion Pop era o legendă a mediului universitar. Conducea una dintre cele mai celebre publicaţii culturale ale epocii („Echinox”, revista studenţilor de la Litere din Cluj, aflată în permanentă concurenţă cu surata ei din Iaşi, „Dialog”) şi avea reputaţia specialistului numărul 1 în problemele avangardei literare româneşti, ceea ce la vremea respectivă putea fi perceput ca o jumătate de disidenţă”, scria Tudorel Urian, în urmă cu doi ani, în cotidianul Jurnalul Naţional. Spuneţi-mi, vă rog, ce a însemnat şi ce înseamnă revista „Echinox” pentru dumneavoastră?

Ion POP: Mi s-a pus de nenumărate ori această întrebare - şi acum răspunsul este aproximativ acelaşi. Anii petrecuţi la „Echinox”, adică perioada 1969-1983, au fost cei mai frumoşi din viaţa mea. Istoria revistei e cunoscută, eu am fost al doilea redactor-şef al ei, chiar de la numărul 2, după schimbarea lui Eugen Uricaru, atunci student, din pricina publicării unui text de Heidegger...