„Ne suntem, dacă ne putem fi, propria noastră capitală ...”

Alexandru Ovidiu VINTILĂ: „În anii 80, Ion Pop era o legendă a mediului universitar. Conducea una dintre cele mai celebre publicaţii culturale ale epocii („Echinox”, revista studenţilor de la Litere din Cluj, aflată în permanentă concurenţă cu surata ei din Iaşi, „Dialog”) şi avea reputaţia specialistului numărul 1 în problemele avangardei literare româneşti, ceea ce la vremea respectivă putea fi perceput ca o jumătate de disidenţă”, scria Tudorel Urian, în urmă cu doi ani, în cotidianul Jurnalul Naţional. Spuneţi-mi, vă rog, ce a însemnat şi ce înseamnă revista „Echinox” pentru dumneavoastră?

Ion POP: Mi s-a pus de nenumărate ori această întrebare - şi acum răspunsul este aproximativ acelaşi. Anii petrecuţi la „Echinox”, adică perioada 1969-1983, au fost cei mai frumoşi din viaţa mea. Istoria revistei e cunoscută, eu am fost al doilea redactor-şef al ei, chiar de la numărul 2, după schimbarea lui Eugen Uricaru, atunci student, din pricina publicării unui text de Heidegger...

L.D. CLEMENT

În prima parte a lui august, am citit în „Adevarul literar & artistic”, în alcatuirea lui Andrei Matzai, un articol-ancheta continând câteva opinii reunite sub titlul „Literatura multimedia, un preludiu continuu” (si cu acest intro explicativ: „Într-un context în care poezia se hraneste pâna si din spam-ul casutelor postale, iar hipertextul reformeaza serios practicile scrisului si cititului, harta experimentelor multimedia din literatura spatiului românesc numara doar câteva repere”). M-a descumpanit titlul (mai exact chestia cu „preludiul continuu”), dar pâna la urma celor doua pagini (ilustrate) am decis ca este corect: ar fi vorba despre un experiment fara finalitate, de o joaca (presupunând, asadar, multa gratuitate si presupunerea unei initieri, a unei formari), chiar de un joc (ma gândesc la eventuala competitie, la eventuala concurenta între autorii si performerii de „literatura multimedia”) - iar acestea ar fi conotatiile pozitive; însa, daca îmi dati voie, marturisesc ca ar fi vorba si despre un act înselator, caznit din dorinta fara putinta, lipsit de speranta germinarii - iar aceasta ar fi conotatia negativa.